Câtă vreme copilul este activ și ia în greutate, chiar dacă nu mănâncă de fiecare dată când este pus la masă, nu trebuie să ne îngrijorăm – probabil că reușește să asimileze nutrienții esențiali din alimentele pe care mănâncă chiar și așa, „pe sărite” și în cantități care părinților sau bunicilor li se par insuficiente. Atât timp cât copilul mănâncă din fiecare grupă mare de alimente – fructe și legume, cereale și făinoase (pâine, cartofi, orez, paste și alte amidonoase, lactate (lapte sau alternative) și proteine (carne, ouă, leguminoase, pește), nu există motive reale de îngrijorare. Îngrijorarea apare însă când copilul are o alimentație sărăcăcioasă cantitativ și calitativ zile sau chiar săptămâni la rând, preferând să supraviețuiască doar cu lapte, dulciuri și alți carbohidrați.

Diversificarea meniurilor trebuie să fie o preocupare continuă pentru părinți. Chiar dacă în primii doi-trei ani de viață copilul a refuzat cu obstinație anumite alimente, ele trebuie oferite în continuare la un moment dat. Pur și simplu, gustul copilului se schimbă în timp – un aliment pe care azi nu-l pot suferi s-ar putea să ajungă pe lista de preferate după numai câteva luni! O regulă nescrisă spune că ar trebui să oferim un aliment nou de circa zece ori, la diverse intervale, până la a decide că într-adevăr copilului nu-i place alimentul respectiv.

Trucuri pentru părinții micilor mofturoși

Faceți din momentul mesei o ocazie plăcută. Masa nu trebuie să fie doar despre mâncare, ci și despre pusul mesei, despre ambianță, decorațiuni, veselă, despre pregătirea locului pentru fiecare membru al familiei.

Oferiți-i copilului aceleași alimente pe care le mănâncă și adulții, dar în variante mai „light” – nu adăugați sare și condimente picante, nu alegeți carne grasă, sosuri cu maioneză etc. De asemenea, mărimea porției trebuie adaptată la preferințele copilului. Dacă vrea ciorbă din ceașca de cafea sau piure în farfuriile păpușilor, conformați-vă! Eventual le umpleți de două-trei ori decât să-i oferiți de la bun început o cantitate de mâncare descurajant de mare, însoțită de fraza „mănânci cât poți”.

Cel mai bun mod de a  convinge un copil să mănânce un anumit lucru este imitația: mâncați și dvs. același lucru sau, dacă există în anturaj un copil de vârstă apropiată cu al dvs., despre care știți că mănâncă bine, invitați-l la masă. Aveți însă grijă vă abțineți de la remarci de genul „Uite-l pe Gigel ce frumos mănăncă!” sau să-l lăudați că a golit farfuria. De asemenea, nici exemplul cu copiii africani care mor de foame sau al lipsurilor alimentare ale bunicilor în timpul războiului nu funcționează în cazul mofturoșilor, deci puteți uita de exemplele mobilizatoare geopolitice.

Insistăm asupra anturajului la masă, pentru că s-ar putea să găsiți modelul care să stimuleze apetitul copilului în familia lărgită – prezența la masă a unui anume unchi sau bunic poate avea efectul scontat, așa că „testați-vă” rudele și prietenii pe rând, să vedeți în compania căruia dintre ei copilul dvs. mănâncă cel mai bine.

Nu folosiți hrana ca recompensă și nici nu condiționați o activitate plăcută de obligația de a mânca tot din farfurie. De exemplu, nu oferiți desertul doar pentru că „a fost cuminte la grădiniță” și nici nu promiteți că ieșiți în parc sau că-l lăsați să se joace pe tabletă dacă mănâncă toată supa sau legumele.

Dacă micuțul refuză mâncarea, nu-l forțați să o mănânce. Luați-i farfuria din față fără să faceți vreo remarcă. Încercați să vă păstrați calmul, chiar dacă uneori poate fi greu, și oferiți-i mâncarea mai târziu, când chiar îi este foame.

Limitați numărul și mărimea gustărilor dintre mese și aveți grijă ca gustările să nu se transforme, din punct de vedere al caloriilor, în mese principale. Două gustări pe zi, dintre care una să fie neapărat un fruct proaspăt, sunt suficiente. Dacă e vorba de alimente preambalate, verificați pe etichetă conținutul caloric, care nu ar trebui să depășească 150 kcal/porție. Mai mult, ar fi ideal ca aceste calorii să nu provină din zahăr în proporție mai mare de 10%.

Atenție și la băuturile consumate de copil. În orice situație, în afara meselor, oferiți-i apă. Cel mult un pahar de lapte sau o ceașcă de ceai nu foarte dulce!

Modul de gătire a unui aliment poate fi un factor mai important decât ați crede. De exemplu, dacă micuțului nu-i plac morcovii fierți, încercați să i-i oferiți cruzi sau gratinați – s-ar putea să-i adore. La fel puteți proceda și cu anumite fructe – dacă nu-i plac merele, perele sau prunele crude, s-ar putea să le accepte coapte la cuptor sau fierte în compot. Cunosc exemplul unui băiețel care nu suportă alimentele verzi precum spanacul, dar adoră gofrele. Mama sa nu a ezitat să înlocuiască o parte din ingredientele cu care se prepară aluatul de gofre cu piure de spanac.

Am păstrat la final poate cel mai important element – aspectul artistic al mâncării. Aceeași mâncare aranjată FRUMOS, pe o farfurie colorată, sau decorată „with a twist”, poate fi mult mai bine primită decât o lingură de tocană aruncată neglijent într-un bol sau un sandviș banal, cu două felii de pâine și ceva la mijloc.

Nu în ultimul rând, e de menționat și varietatea mâncării, iar aici vă sfătuim să apelați, cel puțin ocazional, pentru o săptămână sau două, la profesioniști: o firmă de catering premium vă poate pune la dispoziție special pentru copii alimente gătite mai creativ și mai migălos decât ați avea timp și, posibil, priceperea să o faceți.

Nu va trebui să mai aveți grija de a cumpăra și pregăti alimente special pentru copil și veți avea și garanția că mâncărurile respective conțin toți nutrienții necesari, în proporțiile corecte. Puteți ulterior încerca să gătiți dvs. mâncăruri similare sau să repetați comanda dacă a avut succes!

Dr. Laura Davidescu

Medic specialist Igienă Școlară

Master în Nutriție și Igienă Alimentară

Clinica MedicZone